Persoane interesate

calatoria cu tramvaiul o adevarata aventura

Totul a inceput, evident, la punctul de vânzare RATT, unde am intrat in ceata cand doamna care croseteaza la ghiseul de bilete m-a intrebat relaxata cum doriti ?
Incarcare in portofelul electronic?
Card acces aveti?
Buletinul?
Vreau doar un bilet ce e greu de inteles.
Asta dupa ce am asteptat la coada in jur de 10 minute.
Reusesc sa cumpar bilet si ma îndrept aşadar înspre cea mai apropiată staţie de tramvai şi încep să aştept. Ca să fiu sigur că vine repede, îmi aprind şi o ţigară.
Şi într-adevăr, dupa sapte minute apare un tramvai.
Mă urc,surpriza nu am unde composta biletul mi se spune din tramvai ca doar la usa din fata si tramvaiul era plin.
Biletul este şi greu de obţinut şi greu de compostat.
Taxez biletul. Aglomeraţie, tramvaiul cand merge bălăngănindu-se, ca o vacă, cand zici ca sare de pe linie din cauza vitezei.
Să circuli cu mijloacele de transport în comun devine o adevărată aventură în Timisoara
N-am crezut vreodata ca viata poate fi atat de complexa in mijloacele de transport in comun. Ce safari in tari exotice, aici avem intreaga fauna posibila.
N-am sa inteleg niciodata unde merg in grupuri pensionari trecuti de 60 de ani aliniati atat de bine incat blocheaza orice incercare de intrare, iesire sau miscare de orice fel, si acele domnisoare indragostite de bara de langa usa.
Am o mare nedumerire în privinţa călătorilor din tramvaie.
Am observat că toată lumea vânează locurile din dreapta. Cele care nu oferă posibilitatea de a avea un vecin de scaun.
Am crezut iniţial că doar bătrânii fac chestia asta. Azi însă am surprins doi adolescenţi sărind brusc din locurile ocupate confortabil şi aşezându-se pe cele “solo”. Să fie oare atât de insuportabil să ştii că este o persoană care stă pe un scaun lipit de al tău? Se transmit mai rapid bolile dacă alegi un astfel de loc? O fi o altă lege nescrisă a tramvaielor pe care nu s-a obosit nimeni să mi-o explice.
La prima statie se goleste tramvaiul si surpriza intra un personaj ciudat cu un acordeon care incepa sa cinte.

Asa ca singura solutie este sa zambesti si sa astepti sa cobori cit mai repede.
“Ce-mi trebuia cu tramvaiul?”, îmi zic.
Aş mai avea multe de povestit despre relaţia mea cu tramvaiele dar trebuie să plec.
Va las pe voi ca continuati ce ati patit si voi.

cele mai citite