Lucrurile stau prost „de sus”, cum ne place nouă să spunem. O soluţie ar fi plecatul afară. Da. Sunt pentru ea şi o susţin, deşi teama de necunoscut ne cam copleşeşte pe mulţi si ar mai fi şi o altă soluţie: să încercam să schimbam cîte ceva, măcar să începem de undeva.
Mă culc cu gîndul la josnicia din jur, mă trezesc cu gîndul tot acolo. Nu pot să trec peste bătaia de joc care ni se aplică, peste circul făţiş, arogant şi sfidător care ne este servit zilnic.
Mă uit la ei şi mă gîndesc că nu e drept ce se întîmplă. Să nu ne umilim a face orice pentru nişte amărîţi de bani aruncaţi ca fînul la vite de către nişte mulţinaţionalişti, sau ce or mai fi, care se pretind superiori şi deţinători ai valorilor absolute.
Sub pretextul că „e criză nene!” sau altă vorbă românească umilitoare, care te îndeamnă să te laşi călcat în picioare pentru orice, „e un ban acolo, îl iei, nu-l dai!”
Ştiu că e tentant, dar e şi jignitor. Iei bani în buzunar, dar şi şuturi în mîndria personală, în respectul de sine.
Credeam că, pînă la vîrsta asta, le-am văzut pe toate.
Ei bine, nu!
Nu îndemn neapărat la optimism, e greu în această perioadă să te încăpăţînezi că apele line te duc la loc cu soare, cînd toată ţara înoată contra curentului.
E drept că viaţa trece peste noi la fel ca peste cei din Germania sau orce alta tara dar parcă condiţiile lor sunt în aşa fel încît nu-ţi lasă loc de gînduri negre, suicidale, de oftat şi de şoptit printre dinţi eterna resemnare „asta e, ce să faci…!”
Si noi lucram şi ne dam taxele si impozitele la stat, numai că noi am avut neşansa de a ne naşte într-o ţară care dupa ce a întors armele după care a întors şi spatele si aşa a rămas mult timp pina azi.
Nostalgici , atmosfera "retro" in cluburi DJ-i si animatoare fierbinti incalzesc atmosfera cu slagarele "Epocii de Aur", chelnerite in uniforma de "pionier" impart in stanga si-n dreapta, salam cu soia sau paine cu sare astfel de evenimente au devenit o moda
Cînd vreodată vom putea şi noi să fim mîndri de cei pe care i-am pus acolo, sus? Cînd vreodată vom fi îndreptăţiţi să ieşim în stradă, dar nu de supărare ci de bucurie?
