Ca sa nu par un neispravit ce nu face nici cit o ceapa degerata, ca un prostovan rasfatat sau ca un infumurat am decis sa-mi cos singur nasturele de la pantaloni.
Mai intai am inlocuit nasturele rupt cu un ac de gamalie care a trecut prin stofa si m-a intepat incat am hotarit sa cos nasturele cum scrie la carte.
Sa intreb pe cineva cum se coase un nasture n-am vrut, nu de alta, dar nu doresc sa fiu socotit un prostanac.
Caut in Dicţionarul explicativ român la litera C articolul referitor la cusut si constat ca nu scrie nimic de cusutul nasturilor, iar la litera N gasesc un articol despre nasture si scrie clar nasturi se cos.
Dar Cum ?
Am fost nevoit sa ma bizui pe propria mea capacitate, framintindu-mi mintea si reflectind adinc, am ajuns la concluzia ca fiecare nasture are patru gaurele.
La ce anume ar putea folosi aceste gaurele, dar facind investigati am descoperit ca prin aceste gaurele trebuie sa treaca ata, care e strecurata prin ele cu acea unealta mestesugareasca careia i se spune ac.
Fantezia mea a lucrat cu un neastimpar de-a dreptul exuberant.
Dau fuga la buticul din colt cumpar pentru orce eventualitate trei duzini de ace, ata de toate grosimile sa se potriveasca cu fiecare ac, de fiecare culoare si fericit platesc si vreau sa plec.
Vinzatoarea m-a intrebat daca nu doresc si un degetar. Mi-am dat seama imediat ca e vorba de un lucru foarte important si de acea am cumparat 20 de bucati cite unul pentru fiecare deget.
De ce, in ce scop a ramas pentru mine o ghicitoare inca nedezlegata .
Incarcat cu ac, ata si degetar plec spre casa si ma apuc de lucru.
A doua zi am fost gasit zacind pe podea , infasurat, in 10 mii de metri de ata de diferite culori, imbracat sumar, dormeam intins pe cele 300 sute de ace, pantaloni erau cusuti de canapea, in degetele de la maini si de la picioare erau infipte 20 de degetare, iar gleznele erau cusute de covor si imi mai amintesc si acum ca a fost o lupta cumplita, plina de incrincenare.
Ce mai putem sa fac ?
Nimic, trebuia sa-mi cumpar alta pereche de pantaloni.
